FB_IMG_1516866909431
Politica

Romania Curata/Gabita OPREA si DOFTORII de la Academia de Informatii-ANI😎

 

FB_IMG_1518978331021

La vremea când Victor Ponta era demascat ca plagiator mi-am permis să remarc (doar pe Andrei Pleşu l-am mai auzit mai târziu cu remarci apropiate) că nu e un caz normal de plagiat acela în care candidatul copiază de la membrii comisiei, care îi dau titlul şi pretind că totul e în regulă, şi că asta e o greşeală de sistem, chiar mai mult decât de persoană.

Am mai spus de atunci că găsesc enorm că Gabriel Oprea face doctori, un exerciţiu oarecum neobişnuit pentru un ofiţer de intendenţă, mai ales că aceşti ofiţeri făcuţi sub comunism bănuiesc că nu ar putea preda elina, latina, trigonometria şi franceza ca bunicul meu infanterist şi absolvent al unei academii militare sub monarhia de tristă amintire.

Le-a luat ceva vreme, dar după un timp câţiva jurnalişti s-au apucat să caute toate tezele generalului Oprea, şi acuma ne-am umplut de bănuieli nu doar în ce îl priveşte pe el, ci şi pe vreo jumătate din establishmentul instituţiilor de forţă ale statului care şi-au luat doctoratul de la el.

Reamintesc că generalul, care a pornit de la Colegiul Naţional de Apărare, împarte mai nou ştiinţa sa de la Academia Naţională de Informaţii, care are o şcoală doctorală, condusă de un domn general profesor doctor Constantin Onişor, tanchist retras din armata activă, profesor încă dinainte de 1989, şi devenit academic – a scris o carte cu Sorin Frunzăverde, de care se pare că îl leagă masoneria, dar are şi legături mai vechi cu alte partide, cum se cuvine.

S-a mai distins şi în varii alte feluri, acuzaţii de hărţuire sexuală la Piteşti, accidente de automobil, ce îi şade bine unui mascul alfa tanchist şi academic. El face doctori împreună cu Cristian Troncotă, Constantin Romanoschi şi Gheorghe Toma, toţi generali doctori, niciunul cu profil pe Google Scholar sau indice Hirsch calculat (dacă aveţi o adresă de Google Mail îl puteţi calcula dvs.) care au publicat la prestigioasele edituri academice ANI, Colegiul Naţional de Apărare, Ion Cristoiu (serviciile secrete de la Cuza la Ceauşescu), Elion şi Tritonic.

Generalii fac împreună anual peste 20 de doctori sau cel puţin primesc la doctorat cam atâţia – contra cost, adică peste două sute în zece ani. Mai nou, de la Institutul Cantacuzino (cel cu vaccinurile) la Agenţia Naţională de Integritate (celălalt ANI, mai puţin iubit de politicieni) masteratul la academia de informaţii pare a fi cheia funcţiilor de conducere în statul român – dacă oamenii nu pică teste elementare de legislaţie, că organizatorii concursurilor au atâta minte încât să nu le dea şi teste de inteligenţă, matematică sau pe acolo.

Doctoratul la ANI are menirea De a conferi absolventului, prin cunoştinţele, competenţele şi abilităţile generale şi de specialitate, capacitatea de a înţelege sistematic şi comprehensiv, domeniul de studiu, de a utiliza metodele de cercetare asociate domeniului Ştiinţe Militare şi Informaţii şi de a contribui la progresul cunoaşterii prin cercetare originală demonstrată prin publicaţii ştiinţifice”.

Academia Naţională de Informaţii, pe scurt ANI, e, ca atare, în plină ascensiune, face nu doar strategii naţionale, ci şi strategii internaţionale, vrea să promoveze modelul românesc în tot bazinul Mării Negre de mână cu partenerul frate mai mare american. Au cert distincţia de a fi cea mai remarcată unitate de învăţământ din România pe situl prezidenţial, ca frecvenţă şi lungime, ca ilustrare a conceptului că Investiția în educația resursei umane este fundamentală pentru România, de aceea trebuie să reprezinte o prioritate absolută a tuturor celor care se vor afla la guvernare în deceniile următoare.” (citatul aparţine scriitorilor prezidenţiali despre ANI, care au uitat că lucrează pentru preşedintele societăţii civile, nu mie; nu m-ar mira să capete vreunul o catedră la prestigioasa academie pentru asemenea texte).

Supun atenţiei dvs următoarele întrebări:

Respectaţi mai puţin un general fără doctorat, sau un politician, sau un agent de informaţii în Orientul Mijlociu?

De ce oare nu există în Europa alte academii care să dea doctorate organizate de servicii secrete, şi militarii de vârf care îşi dau doctoratul o fac la instituţii academice autonome, unde calitatea e verificată de mediul academic?

Vrem să exportăm modelul românesc şi de acum înainte orice ţară aliată şi prietenă să aibă doctori în strategie autopublicaţi, fără a fi trecut niciun proces de referat anonim real şi fără să fi publicat niciodată vreo lucrare care să poată fi considerată cercetare?

Oare texte de slabă calitate precum noua Strategie de Apărare, prost concepută şi scrisă, nu se explică prin faptul că sunt produsul unor asemenea medii subacademice, care nu au nici măcar practica elementară a referatului anonim de evaluare? Citiți aici o evaluare a unui expert de la Cambridge a acestui document.

Câtă vreme un doctorat la Cambridge va mai fi inferior unuia la ANI, SNSPA, Drept, şcoala de la Băneasa şi aşa mai departe când vine vorba de securitatea României?

Crede cineva că interesul naţional e bine servit de strategii scrise de nişte semidocţi, unii şi securişti pe deasupra?

Cine i-a făcut doctori pe Oprea, Onişor şi compania? Care e generaţia dinainte şi cum a ajuns o reţea de generali securişti de sub Ceauşescu să se autoreproducă fără niciun obstacol în atâtea exemplare, care să umple toate instituţiile statului, de la preşedinţie la guvern şi procuratură?

De ce la această oră nu există, deşi legea o cere, o evaluare a şcolilor doctorale din România printr-un indicator simplu (număr de citări Google Scholar per capita, dacă nu vreţi mai pretenţiosul ISI)? Oare nu tocmai pentru a continua să dezvoltăm reţeaua de influenţă a diplomelor de doctorat prin şcoli doctorale care sunt integral forme de impostură academică?

Credeţi că e mai economic să îi căutăm unul cîte unul, sau o şcoală doctorală cu indice Hirsch per capita sub 2 o putem închide? Fie că e de strategie, drept, ştiinţe politice, comunicare, administraţie, română şi aşa mai departe? Cine a acreditat aceşte şcoli şi de ce s-a oprit procesul evaluării lor? De ce discutăm despre trecerea a noi legi înainte de a le pune în practică pe cele vechi?

Dacă se retrage dreptul de a da doctorate ANI, urmează lovitura de stat? Sau oamenii serioşi din servicii şi armată răsuflă uşuraţi că îi scăpăm de impostorii lor şi se pot ocupa în linişte de Burkina Faso, Siria şi alte ameninţări?