platapmo
Anchete DNA

OLTENITA-Calarasi:INDIENII, OTELUL si marea TEAPA de la OLTENITA spre Galati/Vai mama noastra !

primaria

Oţelul, indienii şi CEA MAI MARE ŢEAPĂ a deceniului. Istoria se repetă la Combinatul de la Galați?

 

Familia Gupta care, după obţinerea tuturor aprobărilor, poate deveni viitorul proprietar al Arcelor Mittal Galați, fostul Sidex, a anunțat, la finalul săptămânii trecute, că va face investiții de peste 300 de milioane de euro în combinatul de la malul Dunării. Industriașul Sanjeev Gupta, originar din India, a promis că are în plan să majoreze capacitatea de producţie si garantează stabilitatea locurilor de muncă. Gupta a dat și o notă emoționantă declarațiilor sale. „Sunt foarte entuziasmat să revin în România şi am speranţe mari pentru viitor”, declara el. Gupta a omis un amănunt, că în 2007 a mai promis 200 de milioane de euro pentru a construi „un combinat metalurgic de ultima generatie, cel mai avansat din Europa”, pe locul fostei turnătorii Turol Olteniţa, şi a crea 500 de locuri de muncă.
Istoria ne arată că în cei 11 ani cât au trecut de la declaraţii, banii nu au apărut, combinatul nu s-a construit, locuri de muncă nu s-au creat. În schimb, Gupta a obţinut un teren de peste 30 de hectare pe malul Dunării, la un pret de nimic. După ce parcurgem povestea cu puternic iz penal a investiției nerealizate de la Oltenița, apare întrebarea logică dacă nu cumva Galațiul să află pe punctul de a avea soarta micului oraș din Călărași.

Vineri a curs cu promisiuni la Galați. La o întâlnire cu sindicatele de la complexul siderugic Arcelor Mital, Sanjeev Gupta a promis investiții de peste 300 de milioane de euro, creșterea capacițății de producție cu 50% și pornirea celui de-al treilea furnal. Sunt doar câteva din promisiunile extrem de optimiste și spectaculoase ale omul de afaceri cu origini indiene. Numai că istoria sa ne arată că este foarte posibili ca gălățeni să se aleagă doar cu o prăbușire spectaculoasă a fabricii pe care se bazează un întreg oraș.

O ofertă de nerefuzat

Pentru a înțelege mai bine riscul pe care îl reprezintă noul proprietar de la fostul Sidex Galați trebuie să ne întoarcem în timp 11 ani tot pe malul Dunării, în orașul Oltenița.

În septembrie 2007 firma TransDanube Industries SRL, deținută de familia Gupta, prin offshore-ul cipriot Cobrom Investments ltd, cumpără de la Consiliul Local Oltenița 14 hectare de pământ pe malul Dunării, pe strada Portului, pe terenul fostei întreprinderi metalurgice Turol. După câțiva ani, firma a mai cumpărat un teren, ajungând să dețină peste 30 de hectare.

Pentru a justifica prețul mic al terenului, contractele de vânzare-cumpărare aveau o clauză suspensivă care îi obliga pe cei de la Transdanube să fie serioși și, în termen de cinci ani, să realizeze o investiție importantă și să dea în folosință un combinat metalurgic. În caz contrar, aceștia urmau să restituie terenul primăriei care ar fi reținut și banii primiți până la acel moment. Numai că în anul 2010, clauza suspensivă este ridicată de către Consiliul Local. De ce? Transdanube susținea că încearcă să obțină un împrumut bancar de 100 de milioane de euro, fără de care nu poate demara investiția, și că are nevoie să fie proprietar pe teren. Plină de bunăvoință, Primăria aprobă și clauza suspensivă dispare, iar Transdanube se trezește brusc proprietar pe teren fără nicio obligație de a realiza investiția.

Nu există banii de investiție, dar mai bagă „în buzunar” un teren

Investitorul nu obține împrumutul, dar obține un nou teren. În anul 2011, Primăria Oltenița îi mai vinde un teren de 14 hectare, tot pe malul Dunării și tot cu aceeași clauză suspensivă. Numai că, în anul 2014, Consiliul Local renunță la acea clauză într-un mod cu totul inexplicabil, ținând cont că timp de 7 ani Transdanube nu a făcut altceva decât să dărâme vechile clădiri ale Turol și să ecologizeze terenul. Asta în condițiile în care Departamentul de Urbanism al Primăriei Oltenița a eliberat autorizația de construcție încă din 14 iunie 2011 pentru a demara lucrările la ridicarea combinatului. În vara anului 2014, Transdanube se trezește că are în proprietate aproape 36 de hectare de teren pe malul Dunării fără a mai avea vreo obligație.

Iată ce spunea articolul 3.5 din contractul de vânzare cumpărare 4489/23.09.2011, inainte de a fi eliminat: „Cumpărătoarea intră în stăpânirea de fapt a imobilului azi, data autentificării prezentului contract fără nicio altă formalitate, urmând ca proprietatea asupra imobilului să se transfere la data realizării investiţiei, adică la data realizării recepţiei preliminare a unor depozite şi construcţii industriale conform HCL 49/2011 (numit în continuare „Investiţie”) şi a semnării procesului verbal de recepţie preliminară a investiţiei (…) Termenul de realizare a investiţiei menţionate (ca parte a unei investiţii complexe ce se va dezvolta de către Cumpărătoare) este de 5 ani. În cazul în care, până la data stabilită în contractul de vânzare-cumpărare, investiţia specificată nu este realizată, contracul este rezolvit de plin drept, construcţiile realizate până la data respectivă trecând în proprietatea privată a municipiului Olteniţa, urmând ca preţul achitat să fie reţinut ca şi contravaloare a folosinţei terenului (conform Anexei nr. 3 la HCL nr. 48/2010, astfel cum a fost modificată prin art. 3 din HCL/49/2011)”.

Cine își asumă răspunderea pentru pierderile cauzate bugetului în urma eliminării acestei clauze? Cercetează cineva situația sau încă nu s-a auzit de marea campanie anti-corupție la Oltenița? Situația este aceeași și în zilele noastre, fără ca la Oltenița să fii apărut vreun combinat metalurgic. Și asta nu ar fi fost nicio problemă dacă prețul de vânzare nu ar fi fost mult sub cel al pieței. În acea perioadă, un hectar de teren în zonă se vindea cu sume cuprinse între 25.000 și 27.000 de euro. Dar cât a plătit Transdanube? „Undeva la 10% din prețul normal. Cei de la primărie, erau încântați de investiția ce urma să se facă în oraș”, ne-a spus o persoană din zonă care a dorit să își păstreze anonimatul