FB_IMG_1484547008585
Politica

HOPA/ Anul asta, Politicienii o iau mai cu Talent !

2 Votes

De ce are nevoie România? De politicieni în pușcărie (cu oameni săraci – sau nu – frecîndu-și mîinile că ”iu hu hu, iacă-tă că și-a luat-o și primarele/senatorul ăsta nesimțit, l-au săltat”) sau de curățarea clasei politice de politicieni hoți/ corupți și, evident, de mulți bani pe care să-i investească în spitale, educație, drumuri și, de ce nu, în salarii oneste și pensii?

Nu dați cu parul, nu sunt pentru grațiere sau amnistie sau pentru dezîncriminarea unor fapte de corupție. Dar mi-aș dori să privim altfel lucrurile. Aveți răbdarea să citiți pînă la capăt.

Din punct de vedere al discursului, nu a fost politician care, din ‘90 încoace, să nu fi susținut sus și tare că luptă împotriva corupției, că vrea luptă anticorupție. Fie că erau de la FSN, fie de la partidele desprinse din el sau de la cele noi ori istorice, toți au jurat că luptă pentru ca în țara lor să nu fie corupți, ne-au asigurat că ei nu sunt corupți și merită acele fotolii, că merită votul nostru.

Ne-au jurat. Pînă cînd i-au prins procurorii cu corupția în buzunare, zidită prin pereții caselor, disipată în cheltuieli pantagruelice sau excursii scumpe, ascunsă în fabrici care au dispărut ca un fel de hocus – pocus, într-un joc de alba-neagra.

Însă, după cum spun mereu magistrații procurori, faptele de mare corupție sunt greu de dovedit. Pe cale de consecință fie dosarele au trenat ani de zile cu riscul ca faptele să fie prescrise, fie au fost agățați pentru fleacuri: ba pentru două – trei termopane, ba pentru niște transformatoare second – hand vîndute ca noi, ba pentru că au chemat lumea la vot în zi interzisă sau pentru declarații mincinoase.

Între timp România a fost dizlocată cărămidă cu cărămidă, piatră cu piatră, furată bucățică cu bucățică. Este oare suficient că-i băgăm la pușcărie (pe doi trei ani) și, de cele mai multe ori, fără ca nici prejudicial să fie recuperat? Eu zic că nu.

Și pentru că m-am săturat de declarații goale, vin cu o propunere. Acceptarea acestei propuneri ar repezenta că chiar se dorește luptă anticorupție, că acele declarații nu-s doar vorbe fără conținut, că nu-s o mare păcăleală.

Aș propune oamenilor politici din parlament, din primăriile locale sau consilii județene, guvernului și președintelui României să treacă dincolo de declarații și să fie cu toții de acord cu înăsprirea sancțiunilor pentru toate faptele de corupție. Dar o înăsprire într-un fel mai aparte. Ce vreau să zic?

Aș stabili prin lege, în mod foarte clar:

Care sunt toate faptele de corupție și cele asimilate acestora. Apoi aș ridica pedepsele la un nivel foarte ridicat (pușcărie între 7 și 15 ani, sau mai mult – dar e numai un exemplu) pentru orice faptă de corupție.
Aș introduce un nou aliniat. Acela că instanța va stabili că îl condamnă pe Y la X ani de închisoare cu suspendarea executării DACĂ infractorul plătește prejudiciul stabilit + o amendă (de 1 milion de euro – spre exemplu dar poate fi mai mult – pentru fiecare an de închisoare pe care l-a stabilit instanța).
În plus, aș interzice ca un număr mare de an (10 – 15): să fie aleși, să ocupe orice fel de funcție publică, chiar și banala funcție de administrator într-un SRL.
Sigur, cei care nu vor plăti prejudiciul și amenda vor merge la închisoare, fără posibilitatea de suspendare a executprii sau de liberare mai devreme – chiar dacă scriu un vagon de cărți.
Ce-am cîștiga cu asta?

Acești oameni n-ar mai putea fi primari, consilieri, senatori, deputați, miniștri, înalți funcționari publici sau președinte de țară. Perioada de interdicție ar fi suficientă pentru ca alți oameni politici să se ridice dintre oamenii onești și să se facă cunoscuți electoratului. Clasa politică s-ar curăța definitv de prezența lor.
Bugetul statului ar primi sume uriașe de bani din amenzile încasate (+prejudiciile recuperate fără bătaie de cap), bani cu care România ar renaște, nivelul de trai al fiecărui cetățean al crește.
Iată că, în acest fel, se vor degreva și pușcăriile, vom rezolva înghesuiala din penitenciare – care este aparentul motiv al unor legi de grațiere sau amnistie.
Domnilor politicieni – aștept să începeți procedura de legiferare a acestei propuneri. Hai, nu fiți timizi